Virgil Abloh a schimbat sensul luxului și ideea despre cine poate aparține acestui univers. Fiul unor imigranți din Ghana, fără studii formale de modă, a devenit primul director artistic afro-american al unei case franceze de lux și fondatorul brandului italian Off-White.
În cartea „Make It Ours: Crashing the Gates of Culture With Virgil Abloh”, Robin Givhan descrie ascensiunea lui și felul în care a transformat întreaga industrie. Prezența sa a legitimat cultura străzii și hip-hop-ul într-un spațiu rezervat anterior elitei albe.
Moda ca remix
Fost DJ, Abloh a abordat moda ca pe un proces de remix — tăind, rearanjând și reinterpretând lucrări existente. El a numit această abordare „regula de 3%”: dacă modifici ceva cu doar 3%, devine o creație nouă. Ideea a stârnit entuziasm, dar și dispute legale privind drepturile de autor.
Primul său experiment, un simplu tricou Pyrex Vision vândut cu peste 500 de dolari, a marcat debutul său ca „creator” mai degrabă decât designer. După cum observă Givhan, Abloh a construit mai întâi sensul brandului — abia apoi l-a umplut cu produse, inversând logica tradițională a luxului.
De la critică la recunoaștere
Inițial, Givhan era sceptică față de stilul lui Abloh, dar mai târziu i-a recunoscut impactul cultural uriaș. După aproape trei decenii la The Washington Post, ea a decis să se dedice scrisului și proiectelor personale.
„A fost o ocazie de a merge mai departe și de a-mi concentra energia asupra cărților și ideilor noi”, a spus autoarea.
Arhitectură, muzică și metodă
Fragmentul din carte urmărește parcursul academic al lui Abloh — de la inginerie civilă la Universitatea Wisconsin până la arhitectură la Illinois Institute of Technology. Inspirat de modernismul lui Mies van der Rohe, Abloh a găsit în arhitectură o punte între logică și creativitate.
Profesorul Frank Flury, care l-a avut student, își amintește stilul său unic: „Nu era cel mai tehnic, dar compozițiile sale erau vizual fascinante. Gândea diferit de ceilalți.”
O practică, nu perfecțiune
Abloh nu a intenționat niciodată să profeseze ca arhitect, dar i-a adoptat principiile: gândirea critică, procesul continuu și curajul de a experimenta. El vedea moda ca pe o „practică” – un loc unde ideile se testează, nu se încheie.
„Totul este în progres”, spunea el. Această filozofie l-a transformat într-un simbol al unei generații pentru care creativitatea nu are final, ci doar evoluție constantă.
