Expresia „victimă a modei” are astăzi un sens figurat, dar în trecut era cât se poate de reală. Colecția de îmbrăcăminte istorică a Universității din Virginia arată cât de letală putea fi eleganța — haine care otrăveau, sufocau sau ardeau pe cei ce le purtau.
Verdele cu arsenic
În secolul al XIX-lea, arsenicul era folosit pentru a obține o nuanță strălucitoare de verde. Rochiile, tapetele și accesoriile colorate cu această substanță au devenit simboluri ale luxului, dar și ale morții. Deși oamenii știau că este otrăvitor, preferau frumusețea în locul siguranței. Expunerea îndelungată provoca greață, cancer, insuficiență organelor și deces. Muncitorii care manipulau coloranții erau primele victime ale eleganței toxice.
Crinolinele în flăcări
În anii 1850–1860, fustele ample susținute de rame din oțel sau păr de cal erau în vogă. Însă aceste materiale erau extrem de inflamabile. O simplă scânteie de la o lumânare era suficientă pentru ca o femeie să fie cuprinsă de flăcări, fără șansa de a scăpa din structura rigidă. Se estimează că mii de femei au murit astfel, inclusiv două dintre surorile lui Oscar Wilde.
Fustele „hobble”
La începutul secolului XX, designerul Paul Poiret a lansat fustele strâmte care limitau pașii purtătoarelor la câțiva centimetri. Inspirat de aviatoarea Edith Berg, acest stil a devenit un simbol al eleganței, dar și al pericolului. Femeile cădeau, se împiedicau sau nu puteau fugi de pericol — unele au murit călcate în picioare sau înecate.
Rochiile de doliu
Aceste ținute nu ucideau fizic, dar simbolizau o altă formă de constrângere. În secolul al XIX-lea, femeile erau obligate să poarte negru luni întregi, uneori ani, după moartea soțului, în timp ce bărbații se recăsătoreau rapid. Moda doliului transforma tristețea într-o normă socială opresivă.
Gulerul „ucigaș de tați”
Nici bărbații nu erau feriți de pericole. La sfârșitul secolului al XIX-lea, gulerele foarte rigide, întărite cu amidon și celuloid, puteau sufoca purtătorul. Dacă un bărbat adormea sau leșina, gulerul îi tăia circulația și îl asfixia. Celuloidul făcea materialul impermeabil — dar și inflamabil.
Pălăriile cu mercur
În secolele XVIII–XIX, pălărarii foloseau mercur în procesul de împâslire a blănii, inhalând vapori toxici zilnic. Expunerea constantă provoca tremur, orbire, pierderea memoriei și tulburări psihice — fenomen care a inspirat personajul „Pălărierul Nebun” din Alice în Țara Minunilor.
Prețul frumuseții
Colecția de îmbrăcăminte a Universității din Virginia amintește că istoria modei ascunde un fir întunecat. În spatele fiecărui material strălucitor se află povești de suferință și sacrificiu. Așa cum spune curatoarea Marcy Linton, „este ca moda rapidă de azi — rar ne gândim la cei care își pun sănătatea în joc pentru hainele noastre”.
